The Part of You That No One Sees

Am gasit mai devreme un test stupid care m-a amuzat si am zis sa il pun aici ca deh.. sa amuze si entuziasmeze si pe altii: What’s the Part of You That No One Sees? Rezultatul meu: “You are powerful, passionate, and dominant. You have a vision of how things should be, and you do your best to make things happen. People rely on you for your strength. You are a rock to many.Underneath it all, you aren’t so sure about your passions. So many ideas spark your interest, it is hard for you to get behind a select few. However, you see indecision as a sign of weakness. So you pursue your goals full force - no matter how foolish they turn out to be.” Tare, nu?

Mi-e dor! -part 2-

Cand ma uit la sora mea cea mica, imi dau seama cat de multe chestii s-au schimbat in doar cativa ani… Si nu-mi place. Daca ea acum, cand abia a implinit 12 ani, sta la laptopul lui tata scriind pe forumuri anime/manga si vorbind cu diverse persoane pe webmess, eu la varsta ei nici macar nu stiam ce inseamna internetul. Tin minte ca prin 2002 a pus tata internet insa nu m-a tentat decat prin vara anului aluia, intrand pe un forum pe care era si Mely, dar binenteles reusind sa fac numai prostioare ca deh.. eram si eu mica. In schimb adoram un joc care acum din pacate nu se mai gaseste: Frogger. Tata se juca mai tot timpul pe el, pana l-a descoperit si Mely, apoi eu si mai tarziu sor-mea mica. De internet am inteles mult mai tarziu cum stau lucrurile… De fapt… ;)) stiu ca am intrat o data pe messul sora-mii (imi daduse voie) si am intrat in vorba cu un tip care mi-a cerut telefonul si, eu, mica si inocenta i l-am dat, trezindu-ma sunata in urmatoarele 2 minute… A urmat un mic circ facut de mama si mi-a fost interzis sa mai umblu la calculator multa vreme. Cand te gandesti ca in ziua de azi copiii mai mici de 12 ani isi petrec mai mult de 2-3 ore numai pe internet, facand cine stie ce, nu iti vine sa te arunci pe geam? Sincer, mie nu. Eu ma bucur ca n-am avut parte de el decat din 2004 incolo - poate nu chiar asa tarziu, insa stiu sigur ca in decembrie 2004 am inceput sa umblu pe forumuri invisionfree. Astazi am intrebat-o pe Magdalena daca mai tine minte jocurile de pe net pe care intram si eu acum vreo doi ani, numai de dragul de a ma juca si eu ca ea (nu mai tinea minte). Tot prin 2005 mai eram atrasa de papusile Barbie si cand aveam timp intram in camera sora-mii, imi alegeam desigur pe aia mai frumoasa si imi faceam o voce de “fata mare” ca sa ne putem juca. Am inventat mai multe joculete ca sa o amuz, si ma oftic acum ca nu le mai tin minte. Parca ii spusesem la un moment dat ca este cineva pe geam care vrea sa ii facem nu stiu ce jocuri.. si fiecare incepea sa caute prin camera ei o gramada de chestioare dragutze din care sa creeze alte jocuri. Dupa ce terminam, ne puneam una pe celalalta sa ne prindem de jocul pe care tocmai l-a creat cealalta, explicand la sfarsit care e treaba de fapt. Adoram sa ma joc asa cu ea. Incetul cu incetul insa am inceput sa ma desprind de perioada jocurilor si a papusilor Barbie, concentrandu-ma pe rpg si lumea internetului, desi as fi fost probabil mult mai in siguranta daca as fi ramas prietenoasa, jucandu-ma din cand in cand cu ea si mentinand-o in lumea copiilor. Chiar. Uneori ma consider responsabila de faptul ca s-a “maturizat” mult prea repede. Si pun ghilimele pentru ca de fapt este inca o fetita, o fetita singura care nu are cu cine sa se joace si atunci se refugiaza in lumea internetului, colegii ei neintelegand-o… Singura chestie care chiar cred ca e folositoare pentru micutii tocmai ajunsi in lumea internetului ar fi RPG-ul (role play game-ul). Nu ma refer la jocurile rpg, ci la forumurile rpg. Formuri pe care isi creaza un personaj, cu ajutorul personajelor altora creaza o poveste s.a. Pe mine asta m-a atras si este si in prezent o foarte mare pasiune. Insa nu stiu cat de tentati ar putea fi nebunii astia mici de asta. Mai degraba sa poceasca limba romana si sa ii enerveze pe cei din jur, ori sa isi bage nasul in jocurile PC care sa-i tampeasca de tot! Sunt mai mult chestii carora le duc dorul si acum mai mult ca niciodata… Nu stiu… Cred ca m-am tampit. Am o stare de melancolie, usoara deprimare si oboseala pe care nu pot sa o depasesc si singura solutie cred ca ar fi sa renunt la calculator. Poate statul prea mult la el imi dauneaza… Plus ca acum mi-am amintit de faptul ca profa mea de mate i-a zis mamei la un moment dat ca baiatul ei (de aceeasi varsta cu mine) a lesinat sau ceva de genu’ din cauza statului prea mult la computer. Medicu’ i-a zis ca ii mananca energia bla bla bla. Asadar, am sa-mi iau zborul pana pe 14 decembrie. Promit! Am sa revin insa cu premiile in weekendul asta, ca sa pot da leapsa mai departe. Mi-e dor! -part 1-